Verbele auxiliare: a avea, a fi și a vrea. Atunci când vorbim despre verbele auxiliare, trebuie să înțelegem concret ce înseamnă "auxiliar"! Termenul provine din latină, de la auxilium și înseamnă " ajutor " sau " prieten ". Prin urmare, verbele auxiliare sunt acele verbe care ne ajută să obținem "altceva". În limba română există trei verbe auxiliare: a avea, a vrea și a fi. Exemple cu verbul a avea ca și verb auxiliar: La folosirea perfectului compus: Ieri am plecat acasă imediat după meci. George a mâncat toată salata. N- am mai fost niciodată atât de bucuros La folosirea uneia dintre formele viitorului Mâine am să merg la spectacol. Ca verb auxiliar, a vrea ajută la formarea viitorului: Eu voi cânta. ATENȚIE la formele sale atunci când este folosit ca verb predicativ. Există tendința de a se realiza o formă hibridă între a vrea și a voi, în special la imperfect vroiam, în loc de voiam. Morfologie Verbe unipersonale și impersonale „Ați" se scrie fără cratimă atunci când este verb auxiliar și ajută la formarea unor timpuri compuse: voi ați făcut, voi ați auzit, voi ați fi vrut. „A-ți" se scrie cu cratimă atunci când putem să-i punem întrebarea „cui", iar „ți" înseamnă „îți": Exemplu: Vreau a-ți spune ce am pe suflet (cui? — ție, îți) 1. verb auxiliar. 2. verb predicativ (are înțelesul: „a se afla", „a exista"). Exemplu: La noi sunt codri verzi de brad. 3. verb copulativ (de legătură) (prin intermediul lui se atribuie subiectului o însușire, o calitate; nu se poate înlocui prin „a se afla", „a exista"). Exemplu: Copilul este cuminte. noi vom fi vrut. voi veți fi vrut. ei/ele vor fi vrut. Verbele anterioare: a vrăji, a vrăjmăși, a vrăjmășui, a vrășui, a vrăvui. Verbele următoare: a vrednici, a vremui, a vroi, a vui, a vuieta. Verbe aleatorii: a înfărtăți, a pardosi, a rindelui, a tectiliza, a ucrainiza. gqhX9Y.

a vrea verb auxiliar